Pierderi…

Afli intr-o zi ca un om pe care il respecti , pentru care aveai sentimente frumoase si de care te leaga o prietenie, te-a dat deoparte sau a disparut din viata ta.
Stii ca nu i-ai gresit cu nimic. Te surprinde atitudinea lui, pentru ca tu sperai intr-o prietenie durabila si in acelasi respect si incredere pe care i le-ai acordat.
Azi nu mai insemni nimic pentru el. Si te intrebi de ce… 
Auzi ca o cunostinta comuna, cu care ai avut o divergenta, te-a denigrat si ti-a construit o imagine rea, iar acel prieten s-a lasat influentat, dovedind ca nu e capabil sa filtreze informatiile si sa discearna singur. 
Adevarul este, ca doar tu il considerai prieten si doar tu te legasei sufleteste de acel om. Tu, pentru el, ai fost doar o persoana pasagera, cu care si-a impartit timpul. Nu i-a pasat cine esti si cum esti cu adevarat.  
La primul zvon negativ, te-a respins si te-a uitat.

Te doare si te simti neindreptatit. Dar trebuie sa accepti realitatea. Uneori, e in zadar sa incerci sa te justifici.
Am invatat si din asta ceva. 
Am invatat sa fiu mai rezervata in a ma implica sufleteste. Sa fac diferenta intre cei care ma iubesc si cei care doar ma folosesc. 
Sa accept ca nu neaparat voi primi inapoi, ceea ce ofer. 
Am invatat ca oamenii cu suflete bune, nu dezbina prietenii. Si ca un prieten adevarat nu te judeca dupa zvonuri.

Ca sunt oameni, care nu vor fi capabili sa te cunoasca niciodata, pentru ca au limite pe care nu le pot depasi. Ca le este mai comod sa te vada prin ochii altora, decat sa isi deschida proprii ochi. 
Ca nu are rost sa te zbati sa faci parte dintr-o viata in care nu esti dorit. 
Si am mai invatat ca trebuie sa fiu pregatita, ca atunci cand pierd un prieten, sa mai pierd cativa, care il vor urma. Dar si ca, nu toti oamenii pe care eu ii consider prieteni, ma considera prietena. Ca pentru unii prietenia e o zorzoana, cu care se impodobesc si cu care defileaza, dar pe care nu o pretuiesc.

Intr-un final, am invatat ca a pierde, uneori inseamna a castiga ceva mai bun.